Are you sure you want to send THIS SUMMER to Recycle Bin?

Actually... i do. Vorbeam zilele trecute cu o colega despre cat de importanta mi se pare puterea de a te detasa de ceva. Mai mult, cat de esential vad butonul ala mic cu DEL.
Unii raman agatat in trecut chiar si ani. Eu aleg sa dau click pe YES.
E toamna.

Oamenii- tot animale

http://stirileprotv.ro/show-buzz/muzica/petru-mircea-madalina-manole-traieste-sotia-mea-a-murit.html



La ce bun toată tevatura asta...? Ce informații aduce acest interviu...? Exceptând bâlbele lu nea Tănase..??? Cretini, cretini, cretini. Mi-e rușine că o să fac parte din industria asta.

Bărbatul lavianroz

Plajă, familie, soare, vacanță. El- tatuat, chel, dur și ținând protector ceva în brațe. Un... bebe.
Ea- sexy, mai plinuță, cu fusta până sub ...(pardon!) buci, ținând ceva potector între degete: un pahar de vin.
El pleacă să schimbe scutecele fetiței, ea rămâne să-și savureze băutura. Visul unei după-amieze de vară...

Prunci, parveniți și alte lighioane

.. sunt peste tot.
Povestea Cozânzeanei e abia la început...
Ajunsă în Tărâmul Kos, ea descoase zilnic poveștile de inside de pe cerul hotelului de patru steluțe. Condus aparent de un prunc care a primit în dar de la tati un hotel, în fapt materiile se transformă aici sub bagheta minunată a unui londonez fermecător și pervers. Să împingi de la spate un castel care poate găzdui și 500 de persoane e greu când nu ai lângă tine decât furnicuțe amatoare, dar muncitoare. Și la polul opus forțe dăunătoare: mulți Ochilă, Fomilă și Setilă care vin la All inclusive să toace. Nervi, în speță.
Iată rețeta unei afeceri profitabile: aduci în staff numai studenți prin Work and Travel. Din tări sărace ca: România, Bulgaria, Lituania, Albania. Nu de alta, dar cei 400 de euro pentru care îi hămălești trebuie să li se pară compensatorii.
Cumperi tot ce se poate mai ieftin: Pepsi făcut din sirop la dozator, vin de paie, bere la halbă. Lucrurile indispensabile trebuie să fie puține, pentru că doar de aia sunt indispensabile- furculițe, cuțite puține(doar le spală proastele din staff continuu), șervețele care se rup la prima atingere, naperoane insuficiente (uită pata, întoarce-l pe partea cealaltă).
Clienților le servești lucruri chiar foarte bune, dar un picuț, nu mult, reciclate(vezi prăjiturile din clătite tocate, vechi de o săptămână, sau salatele veșnic amestecate cu ceva nou). Presărăm pe deasupra multe urlete, reguli multe, inutile și iese managementul bun.
Cozânzeana e tare obosită azi.

Un ferry foarte ferry- poze nașpa, dar promisiune ținută

Am promis câteva poze cu imagini din feribot. Nu-s clare, dar spun ceva. Mie mi-a foarte plăcut, vb aia.

Pentru cei care cred că dacă ai un Mertan ești cineva

În Kos nu ești decât un taxi driver.

* Toate Taxi car sunt Mercedes!

O olteancă la Kos Island- drumul Cosânzenei

A fost odată ca de fiecare dată o fetiță care s-a hotărât într-o zi de primăvară ce o să facă la vară. Sărurându-se de Fusei Land, a zis că gata, de mâine face ceva mare.

Sunt în Yasu Land de aproape trei săptămâni. Yasu= Bună, cuvântul pe care-l auzi aici de cel puțin de 20 de ori pe zi, întrucât toată lumea te salută de absolut fiecare dată când trece pe lângă tine.

Să nu uităm de Malaka, Malakias și alte treburi pe care le auzi fooooarte des. Dar divagăm.

Lucrez ca și chelneriță într-un restaurant la un hotel de 4 stele. De fapt, după ce am văzut lucrurile din interior, pot zice cert că sunt steluțe cel mult, dacă nu avioane care se văd drăguț pe cer.

Kos Island e o insulă de mijloc aș zice, plajele ei nu se compară cu Rodos sau Creta, dar per ansamblu e ok de văzut. O să mă opresc puțin asupra celei mai mari spaime pe care le-am avut înainte de a pleca din România, drumul către insulă.

Cozânzeana a plecat la ea cu bocceluța plină nu cu foarte mulți bani, așa că a hotărât să încerce drumul cel mai lung și cel mai ieftin, pe mare( unde bineînțeles o aștepta ursul care făcea surf). Nu, asta e o altă poveste.

Pentru că biletul către Kos ar fi fost foarte scump (eu am luat biletul numai cu 2 săptămâni înainte), am luat bilet numai până în Atena, urmând ca de acolo să mă descurc cu feribotul. Drumul cu avionul a fost ok, am mers cu Olympic, companie grecească. Cu excepția faptului că era să mă întoarcă la check in, întrucât cretinii de la agenție uitaseră să-mi facă rezervare, totul a decurs cum nu se putea mai bine.

( Antireclamă pe porțile castelului: agenția de lângă Tarom-ul de pe Calea Victoriei(îmi scapă numele acum), dar oricum, pentru spaima prin care am trecut: huă de trei ori! ). Așa...

Din aeroport cel mai avantajos e să mergi în Pireus (de unde se ia feribotul) cu metroul. Costă doar 5 euro, iar drumul chiar e simplu, în sensul că schimbi o singură dată la Monastiraki. Metroul la greci e identic cu cel de la români, cu o singură excepție: nu are miros. Îmi amintesc că prima oară când am coborât în Gara de Nord în metrou am crezut că leșin. Aici nu-ți vine greață de la nimic, pentru că nu există aurolaci. Totuși, când și când te mai deranjează arabi care încearcă să-ți vândă diverse, însă nu sunt insistenți .

Ajunsă în Pireus, am avut de așteptat 7 ore până când a venit feribotul meu, dar chiar ce ai face în împrejurimi( sunt multe terase nu foarte scumpe unde poți bea ceva, sau efectiv te poți plimba). Am ales să merg cu Blue Star Ferries- http://www.bluestarferries.com/site/content.asp?sel=&loc=2, și cât de îngrozită am fost la început de drumul de 12 ore, pe atât de mult mi-am dorit să nu se mai termine după.

O să adaug și niște fotografii din inside, deși nu sunt prea reușite...

Ideea e următoarea: chiar dacă ai un bilet low cost-19 euro, te poți așeza oriunde, poți sta la restaurant, ai unde să bei ceva, să te uiți la un meci, să bei un milshake delicios( care costă cam 4-7 euro). Eu mi-am luat bilet la 46 de euro, am avut un scaun comfortabil, un tv la care am văuzt Grey s Anatomy și o companie agreabilă (iată, Cozânzeana dădu de ultimul ei personaj ajutător- asupra acestor întâmplări vom mai reveni).

În Kos toată lumea are sau dacă nu are, cu siguranță va închiria o bicicletă/ scooter/ ATV. Traficul e ok, sunt peste tot piste pentru bicicliști, iar din câte am experimentat până acum, soferii sunt toleranți. Cam atât despre drum.

Aventura continuă.