A fost odată ca de fiecare dată o fetiță care s-a hotărât într-o zi de primăvară ce o să facă la vară. Sărurându-se de Fusei Land, a zis că gata, de mâine face ceva mare.
Sunt în Yasu Land de aproape trei săptămâni. Yasu= Bună, cuvântul pe care-l auzi aici de cel puțin de 20 de ori pe zi, întrucât toată lumea te salută de absolut fiecare dată când trece pe lângă tine.
Să nu uităm de Malaka, Malakias și alte treburi pe care le auzi fooooarte des. Dar divagăm.
Lucrez ca și chelneriță într-un restaurant la un hotel de 4 stele. De fapt, după ce am văzut lucrurile din interior, pot zice cert că sunt steluțe cel mult, dacă nu avioane care se văd drăguț pe cer.
Kos Island e o insulă de mijloc aș zice, plajele ei nu se compară cu Rodos sau Creta, dar per ansamblu e ok de văzut. O să mă opresc puțin asupra celei mai mari spaime pe care le-am avut înainte de a pleca din România, drumul către insulă.
Cozânzeana a plecat la ea cu bocceluța plină nu cu foarte mulți bani, așa că a hotărât să încerce drumul cel mai lung și cel mai ieftin, pe mare( unde bineînțeles o aștepta ursul care făcea surf). Nu, asta e o altă poveste.
Pentru că biletul către Kos ar fi fost foarte scump (eu am luat biletul numai cu 2 săptămâni înainte), am luat bilet numai până în Atena, urmând ca de acolo să mă descurc cu feribotul. Drumul cu avionul a fost ok, am mers cu Olympic, companie grecească. Cu excepția faptului că era să mă întoarcă la check in, întrucât cretinii de la agenție uitaseră să-mi facă rezervare, totul a decurs cum nu se putea mai bine.
( Antireclamă pe porțile castelului: agenția de lângă Tarom-ul de pe Calea Victoriei(îmi scapă numele acum), dar oricum, pentru spaima prin care am trecut: huă de trei ori! ). Așa...
Din aeroport cel mai avantajos e să mergi în Pireus (de unde se ia feribotul) cu metroul. Costă doar 5 euro, iar drumul chiar e simplu, în sensul că schimbi o singură dată la Monastiraki. Metroul la greci e identic cu cel de la români, cu o singură excepție: nu are miros. Îmi amintesc că prima oară când am coborât în Gara de Nord în metrou am crezut că leșin. Aici nu-ți vine greață de la nimic, pentru că nu există aurolaci. Totuși, când și când te mai deranjează arabi care încearcă să-ți vândă diverse, însă nu sunt insistenți .
Ajunsă în Pireus, am avut de așteptat 7 ore până când a venit feribotul meu, dar chiar ce ai face în împrejurimi( sunt multe terase nu foarte scumpe unde poți bea ceva, sau efectiv te poți plimba). Am ales să merg cu Blue Star Ferries- http://www.bluestarferries.com/site/content.asp?sel=&loc=2, și cât de îngrozită am fost la început de drumul de 12 ore, pe atât de mult mi-am dorit să nu se mai termine după.
O să adaug și niște fotografii din inside, deși nu sunt prea reușite...
Ideea e următoarea: chiar dacă ai un bilet low cost-19 euro, te poți așeza oriunde, poți sta la restaurant, ai unde să bei ceva, să te uiți la un meci, să bei un milshake delicios( care costă cam 4-7 euro). Eu mi-am luat bilet la 46 de euro, am avut un scaun comfortabil, un tv la care am văuzt Grey s Anatomy și o companie agreabilă (iată, Cozânzeana dădu de ultimul ei personaj ajutător- asupra acestor întâmplări vom mai reveni).
În Kos toată lumea are sau dacă nu are, cu siguranță va închiria o bicicletă/ scooter/ ATV. Traficul e ok, sunt peste tot piste pentru bicicliști, iar din câte am experimentat până acum, soferii sunt toleranți. Cam atât despre drum.
Aventura continuă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu