Până când blonda cu fund plat ne va despărți

Mi-am revăzut întâmplător iubitul de la 17 ani. Ca orice primă iubire, nu a putut fi decât traumatizantă. El era profesor de engleză, eu eram imatură și chinuită de angoasele vârstei. Nu mă așteptam să-l văd curând, însă let s thank Craiovei că e atât de mică.
Am stat la o masă pe lângă el în Da Vinci. M-am simțit exact ca acum 3-4 ani când îl priveam ca pe soare și aveam impresia că am nevoie de 3 vieți ca să fiu la nivelul lui.

Bea tot coniac, ca și atunci. Și are același fular funny. Rujul meu e însă mai roșu. Singura diferență, minus cei 8 ani care au rămas. Aia au rămas tot vii, ca și atunci când omul a văzut că nu puteam să fiu mai mult decât ce eram și a plecat. După promisiuni și cuvinte, după statui ridicate și secrete devenite chei. Nu l-am judecat niciodată, eu aș fi făcut la fel.
E cu aceeași blondă de atunci, o femeie posesivă ca dracu și pe care nu mi-o pot aminti niciodată ca înfățișare. Știu doar că are un fund plat și niște ochi care mi-au părut violeți.

Când am fost eu în...

Toată ziua am stat cu Monstry, BB și Oana. Fiecare s-a întors, mai de ceva vreme sau mai de curând, dintr-o țară îndepărtată.
Observ că țările mari ne dezvoltă un tic: ticul lui Când am fost eu în...
Discuțiile au evoluat astfel:
Monstry: Când am fost eu în Londra...
BB: Când am fost eu în Grecia...
Oana: Când am fost eu în America...
Eu nu am fost niciunde. Nu am văzut nimic. Nu știu nimic. Cunosc arhitectura Palatului Windsor, am făcut un semestru de Grecia Antică cu Zoe, sunt încântătoare când e vorba de teorie din cărți și cursuri ...etc, etc.
M-am simțit exact ca atunci când m-a întrebat Ciho la examenul la Egipt Antic cum de nu am fost până acum în Egipt.
Ete așa! Fleoșc! Am un tic în minus. Și tot timpul din lume să mi-l dezvolt.

E iarnă iar, dar nu ca în povești

Mi s-a părut drăguț. E în asentiment cu iubirea mea pentru acest anotimp.

Crăciun

Nu-mi plac sărbătorile. Nu neapărat pentru că sunt comerciale, ci pentru că sunt incapabilă să simt spiritul ala de a fi mai bun. Din contră...după ce stau o oră la casă pentru 3 produse, îmi vine să înjur. Când văd că magazinul X e închis și am nevoie de o chestie mică, indispensabilă pe moment, îmi vine să înjur. Când văd că rețeaua cade din 3 în 3 minute, îmi vine să înjur iar.
Cred că dincolo de argumentele astea, ce e cel mai trist e faptul că zilele astea ne amorțesc cumva. Nimeni nu face nimic cu adevărat special. E adevărat, venim acasă și stăm cu familia, dar câtor persoane le face cu adevărat plăcere să facă asta? Mie da, însă repet..nothing extraordinary here.
Propun o nouă ordine și simbolistică a sărbătorilor. Să fim extraordinari. Nu știu cum, dar să încercăm să fim așa măcar o zi, două. Pentru că tendința noastră e contrară extraordinarului : bem, mâncăm, lăsăm să explodeze simțurile animalice.
Azi am stat acasă mai toată ziua, minus vizita la bunica. Seara am plecat singură în Da Vinci. Am băut o cafea și m-am bucurat de un moment cu mine. Nefericirea e că după 20 de minute chelnerița m-a invitat afară pentru că masa era închiriată. Spiritul dulce al sărbătorilor.
Crăciun fericit!

Talentul de a ne eschiva

Am fost prezentă la alegerile președintelui în ambele tururi ca observator. A fost ok, în mare, deși să stai câte 15-20 de ore nu e tocmai comod. Îmi fac planuri ca visătorul după primul tur, ne luăm bănuții, îmi cumpăr nu știu ce... Asta gândeam eu.

Ne-am dus la partid, ei vin cu textul că ni-i dau după al doilea tur. Trebuie precizat ceva: observatorii a fost, chipurile, din partea unor organizații nonguvernamentale (eu am fost din partea United Europe), nu din partea partidului la care au fost instruiți. Deci fără culoare politică.

Totul s-a desfășurat corect, cel puțin la mine în sală. Eram nefericită, tare aș fi vrut să-mi fac ancheta pe politic.

Bun. După al doilea tur, ne zic să venim pe 10 decembrie să ne luăm banii de la partidul unde am fost instruiți, în cazul meu PSD . Dar ce să vezi..??? Surprizăăăăă! Banii... nu-s. Nu le-au venit de la organizațiile lu' pește.

Vine o domnișoară roșie din cap până în picioare și-și exprimă regretele, ne asigură că vom fi sunați, că banii se vor da acum.. sau la anul.

Eu zic să ni-i dea după turul următor. După ce o ieși Geoană președinte.

Amintiri din prezent, trecut, viitor

Azi a fost invitat la Vorbe Grele maestrul Tudor Gheorghe. Îmi place și mai mult Ciutacu din încă două motive. Unu: pentru că l-a adus pe omul asta pe sticlă, și doi: pentru că l-a adus pe omul asta pe sticlă acum.

Să explic.

1. Avem nevoie de oameni ca Tudor Gheorghe la tv, caci fără doar și poate, e o valoare. Problema e că e genul de valoare-diamant, pe care n-o găsești peste tot. Pentru că omul asta e modest peste măsură. Nu se afișează peste tot și face ce știe cel mai bine. Și o face genial. Omul asta cântă, simte, cântă, și nu numai atât: de fiecare dată altfel.

Respect! Și niciun cuvânt în plus.

2. E ca o gură de aer curat să vezi la tv și altceva în afară de Băsescu și Boc (Nașu l-a adus pe Piticul Atomic...). Suntem saturați. Destul!

Foarte interesantă remarca domnului Tudor Gheorghe despre faptul că nu-i este rușine că este român. Enunța două motive. Unul: tinerii din perioada pre-pașoptistă care nu au uitat de țara lor. Al doilea era sentimentul de admirație pentru oamenii României din perioada interbelică.

Majoritatea i-au uitat. El nu. O anamneză n-ar strica...

Nu știu cât de recomandat e să încep cu Nicolae Iorga, poate voi fi acuzată că părtinesc din cauza iubirii mele pentru istorie. Iorga a scris aproximativ 16 000 de lucrări, de la monografii, la colecții de izvoare, istorie politică, economică, militară, literară, culturală...și aș putea continua până mâine.

Tot atunci s-au afirmat Sadoveanu, Rebreanu, Arghezi, Blaga, Tristan Tzara cu dadaismul, inegalabilul Eliade.

În medicină, Nicolae Paulescu și Ștefan Odobleja au făcut descoperiri demne de Nobel, fiind însă privați de acest premiu( Paulescu a descoperit insulina, iar Odobleja a realizat prima variantă a concepției cibernetice generalizate). Nefericirea e că în general se crede că țările mici nu pot da oameni mari.

În geografie, tot în aceeași perioadă, Simion Mehedinți a elaborat ipoteza învelișurilor planetare ale pământului. George Enescu uimea Parisul în 1936 prin Oedip, iar Constantin Tănase fonda teatrul românesc de revistă. Aș putea continua cu toate domeniile, cu boom-ul economic, cu locurile în care ne plasam la nivel mondial la petrol și cereale, dar nu aș face decât să devin și mai plictisitoare.

Acum.. acum.. nu-mi vine în cap decât faptul că o toantă a mers la teatrul de revistă cu mine pentru că ea credea că acolo vin persoane ce apar în reviste. Dezamăgirea a fost teribilă de ambele părți. No comment.

Nu-mi doresc decât ca maestrul Tudor Gheorghe să aibă un al treilea motiv pentru care să fie mândru că e român. Unul al zilelor noastre.