Are you sure you want to send THIS SUMMER to Recycle Bin?

Actually... i do. Vorbeam zilele trecute cu o colega despre cat de importanta mi se pare puterea de a te detasa de ceva. Mai mult, cat de esential vad butonul ala mic cu DEL.
Unii raman agatat in trecut chiar si ani. Eu aleg sa dau click pe YES.
E toamna.

Oamenii- tot animale

http://stirileprotv.ro/show-buzz/muzica/petru-mircea-madalina-manole-traieste-sotia-mea-a-murit.html



La ce bun toată tevatura asta...? Ce informații aduce acest interviu...? Exceptând bâlbele lu nea Tănase..??? Cretini, cretini, cretini. Mi-e rușine că o să fac parte din industria asta.

Bărbatul lavianroz

Plajă, familie, soare, vacanță. El- tatuat, chel, dur și ținând protector ceva în brațe. Un... bebe.
Ea- sexy, mai plinuță, cu fusta până sub ...(pardon!) buci, ținând ceva potector între degete: un pahar de vin.
El pleacă să schimbe scutecele fetiței, ea rămâne să-și savureze băutura. Visul unei după-amieze de vară...

Prunci, parveniți și alte lighioane

.. sunt peste tot.
Povestea Cozânzeanei e abia la început...
Ajunsă în Tărâmul Kos, ea descoase zilnic poveștile de inside de pe cerul hotelului de patru steluțe. Condus aparent de un prunc care a primit în dar de la tati un hotel, în fapt materiile se transformă aici sub bagheta minunată a unui londonez fermecător și pervers. Să împingi de la spate un castel care poate găzdui și 500 de persoane e greu când nu ai lângă tine decât furnicuțe amatoare, dar muncitoare. Și la polul opus forțe dăunătoare: mulți Ochilă, Fomilă și Setilă care vin la All inclusive să toace. Nervi, în speță.
Iată rețeta unei afeceri profitabile: aduci în staff numai studenți prin Work and Travel. Din tări sărace ca: România, Bulgaria, Lituania, Albania. Nu de alta, dar cei 400 de euro pentru care îi hămălești trebuie să li se pară compensatorii.
Cumperi tot ce se poate mai ieftin: Pepsi făcut din sirop la dozator, vin de paie, bere la halbă. Lucrurile indispensabile trebuie să fie puține, pentru că doar de aia sunt indispensabile- furculițe, cuțite puține(doar le spală proastele din staff continuu), șervețele care se rup la prima atingere, naperoane insuficiente (uită pata, întoarce-l pe partea cealaltă).
Clienților le servești lucruri chiar foarte bune, dar un picuț, nu mult, reciclate(vezi prăjiturile din clătite tocate, vechi de o săptămână, sau salatele veșnic amestecate cu ceva nou). Presărăm pe deasupra multe urlete, reguli multe, inutile și iese managementul bun.
Cozânzeana e tare obosită azi.

Un ferry foarte ferry- poze nașpa, dar promisiune ținută

Am promis câteva poze cu imagini din feribot. Nu-s clare, dar spun ceva. Mie mi-a foarte plăcut, vb aia.

Pentru cei care cred că dacă ai un Mertan ești cineva

În Kos nu ești decât un taxi driver.

* Toate Taxi car sunt Mercedes!

O olteancă la Kos Island- drumul Cosânzenei

A fost odată ca de fiecare dată o fetiță care s-a hotărât într-o zi de primăvară ce o să facă la vară. Sărurându-se de Fusei Land, a zis că gata, de mâine face ceva mare.

Sunt în Yasu Land de aproape trei săptămâni. Yasu= Bună, cuvântul pe care-l auzi aici de cel puțin de 20 de ori pe zi, întrucât toată lumea te salută de absolut fiecare dată când trece pe lângă tine.

Să nu uităm de Malaka, Malakias și alte treburi pe care le auzi fooooarte des. Dar divagăm.

Lucrez ca și chelneriță într-un restaurant la un hotel de 4 stele. De fapt, după ce am văzut lucrurile din interior, pot zice cert că sunt steluțe cel mult, dacă nu avioane care se văd drăguț pe cer.

Kos Island e o insulă de mijloc aș zice, plajele ei nu se compară cu Rodos sau Creta, dar per ansamblu e ok de văzut. O să mă opresc puțin asupra celei mai mari spaime pe care le-am avut înainte de a pleca din România, drumul către insulă.

Cozânzeana a plecat la ea cu bocceluța plină nu cu foarte mulți bani, așa că a hotărât să încerce drumul cel mai lung și cel mai ieftin, pe mare( unde bineînțeles o aștepta ursul care făcea surf). Nu, asta e o altă poveste.

Pentru că biletul către Kos ar fi fost foarte scump (eu am luat biletul numai cu 2 săptămâni înainte), am luat bilet numai până în Atena, urmând ca de acolo să mă descurc cu feribotul. Drumul cu avionul a fost ok, am mers cu Olympic, companie grecească. Cu excepția faptului că era să mă întoarcă la check in, întrucât cretinii de la agenție uitaseră să-mi facă rezervare, totul a decurs cum nu se putea mai bine.

( Antireclamă pe porțile castelului: agenția de lângă Tarom-ul de pe Calea Victoriei(îmi scapă numele acum), dar oricum, pentru spaima prin care am trecut: huă de trei ori! ). Așa...

Din aeroport cel mai avantajos e să mergi în Pireus (de unde se ia feribotul) cu metroul. Costă doar 5 euro, iar drumul chiar e simplu, în sensul că schimbi o singură dată la Monastiraki. Metroul la greci e identic cu cel de la români, cu o singură excepție: nu are miros. Îmi amintesc că prima oară când am coborât în Gara de Nord în metrou am crezut că leșin. Aici nu-ți vine greață de la nimic, pentru că nu există aurolaci. Totuși, când și când te mai deranjează arabi care încearcă să-ți vândă diverse, însă nu sunt insistenți .

Ajunsă în Pireus, am avut de așteptat 7 ore până când a venit feribotul meu, dar chiar ce ai face în împrejurimi( sunt multe terase nu foarte scumpe unde poți bea ceva, sau efectiv te poți plimba). Am ales să merg cu Blue Star Ferries- http://www.bluestarferries.com/site/content.asp?sel=&loc=2, și cât de îngrozită am fost la început de drumul de 12 ore, pe atât de mult mi-am dorit să nu se mai termine după.

O să adaug și niște fotografii din inside, deși nu sunt prea reușite...

Ideea e următoarea: chiar dacă ai un bilet low cost-19 euro, te poți așeza oriunde, poți sta la restaurant, ai unde să bei ceva, să te uiți la un meci, să bei un milshake delicios( care costă cam 4-7 euro). Eu mi-am luat bilet la 46 de euro, am avut un scaun comfortabil, un tv la care am văuzt Grey s Anatomy și o companie agreabilă (iată, Cozânzeana dădu de ultimul ei personaj ajutător- asupra acestor întâmplări vom mai reveni).

În Kos toată lumea are sau dacă nu are, cu siguranță va închiria o bicicletă/ scooter/ ATV. Traficul e ok, sunt peste tot piste pentru bicicliști, iar din câte am experimentat până acum, soferii sunt toleranți. Cam atât despre drum.

Aventura continuă.

Nu am inteles nimic- Festivalul luminii

Am fost la Festivalul Luminii, in Parcul Carol. In mare, atmosfera era placuta, insa am ramas cu o mare nedumerire: care e conceptul acestui eveniment?

In regula, erau 5 000 de luminite, frumos, nu zic ba, insa in Carol e intuneric ca dracu. Cred ca din 10 felinare 1 mergea. Totusi, vorba aia...sa fie lumina! ...Mai multa...se poaaaaaaaaate???

Macar la festival...

Ce să nu citim

Eram zilele trecute la metrou și am văzut pe ecranele alea unde dau numai tâmpenii ceva gen: lucruri stupide pe care le fac femeile. Cercetând, am găsit articolul integral pe kudika.ro-
http://www.kudika.ro/articol/relatii/7824/10-lucruri-stupide-pe-care-le-fac-femeile.html, fiind sigură că e scris de vreo frustrată (româncă!) care a avut în viața ei vreo 3 relații( cu aia de la 17 ani).
Dar ce să vezi... fata preluase informațiile minunate de la o psiholoagă celebră!!! din SUA.
Asta de am pus-o mai sus.
Citez doar câteva greșeli de le-a identificat după mult studiu fomeia asta.

1. Atasamente stupide
2. Parteneri necorespunzatori
3. Devotament lipsit de baza

Nu mai continuu, problemele astea nu merită nici un copy paste.
Aș întreba-o eu acum pe această tanti:
- cum știi că te-ai atașat stupid...???
-de unde știi că e necorespunzător..???
-care e baza unui devotament ok???

Ce misogină...!

Banc

Ar tb să facă un banc după aia de la Craiova care au intrat cu mașina în bar.


http://webtv.realitatea.net/actual/un-sofer-din-craiova-a-intrat-cu-masina-intr-un-bar-atentie-imagini-socante

- Cum intră un oltean cu aere într-un bar..?
- Cu mașina...

- De ce are nevoie un craiovean ca să intre într-un bar...?
-De patru roți...


Și aș mai zice, dar nu am inspirație. Ce să mai zic... Mă, băieți, ați avut noroc cu carul..

Ce bine că sunt, ce întâmplare că ai fost

Dragă M,

Azi se fac 3 ani de când ai murit. Bineînțeles că uitasem, normal că sunt prea departe de locul unde stai tu acum și-ți păzești veșnicia.
Mi-ar fi plăcut să-ți spun că am realizat ceva în aști 3 ani. Dar nu. Am mers ca orice om pe un drum. Putea fi oricare altul, dar n-a fost să fie. M-ai lăsat elevă, acum m-ai fi găsit studentă.
Mă rujez cu același ruj roșu, iar părul mi l-am tăiat pentru că am citit că asta crește nivelul fericirii. N-a fost așa.
Promisiunile mi le-am încălcat toate, nu cred că mai am nici măcar principii. Nu am ținut doliu după tine toată viața, pentru că mi-au spus că asta n-ar mai fi viață. Dar nici n-am mai iubit vreodată.
Mă enervez la fel de repede, sunt tot generoasă cu ceilalți. Prieteni nu prea am, iar dacă-i am, e cum ai prevestit: îi am în funcție de favorurile pe care le pot face pentru ei.
Râd mult, iar în curând o să râd și frumos.
Ascult uneori melodia ta, iar de simțit te simt din ce în ce mai rar. Nu te mai visez, dar te gândesc înger . Mă rog să-ți fie bine.
În rest, fumez mult, pe apucate și mănânc rar. Nu am terminat de scris nicio carte din cele 5, dar îmi trăiesc propriile cărți uneori.
Mă, nu știu cum e Raiul, dar sper să nu te plictisești acolo...și să ai cărți multe, flori, oameni inteligenți care să-ți întrețină conversațiile și iubire.

Căci asta ne lipsește al dracului de mult aici, jos.


http://www.youtube.com/watch?v=MYhRoD-Rcv0

Birocrația românească, film prost

Am fost zilele trecute la sediul unde se fac buletinele în București, pe Nicolae Iorga. Aveam nevoie de un document care să ateste că un străin nu a săvârșit niciun delict pe teritoriul țării și că în consecință, o poate părăsi după bunul plac.
Ajunsă într-una dintre clădiri- B, un polițist cu o engleză oribilă m-a trimis în clădirea C. Apoi ofițerul de serviciu m-a trimis în A. De unde gagica de la informații m-a retrimis în C. De unde ofițerul de serviciu m-a trimis în A, apoi tipa iar în C, apoi după o ceartă în patru, cei doi m-au trimis în B. De unde același polițist cu engleză jalnică m-a trimis în B2.
Unde... minune, era the right place! Dar ora greșită. Noi am ajuns la 13: oo, programul cu publicul se încheia la 12: 3o.

Acum serios, nu pare un film prost...?

Bizarul afecțiunii și cum se educă sentimentele

M-am îndrăgostit cumplit.
Maică-mea mi-a spus mereu să nu fac vreo pasiune pentru trei categorii de bărbați: pentru șoferi, artiști sau pentru cei care poartă uniformă. I-am încercat pe toți, desigur! :)- Râs amar.
Mamă, eu o să-i mai adaug fiică-mii o categorie: străinii, aștia pe care pământul nostru nu-i cunoaște.
Nu de alteritatea lor mi-e frică, trec și peste îngâmfarea lor grețoasă și peste aerul de superioritate, le iert toate păcatele, însă am ales unul care pe lângă plusurile astea groaznice, mai are și un minus: îi lipsește sufletul.
În schimb, e genial, e de-a dreptul fascinația materializată, este mi-nu-nat. Și eu sunt minunată. Dar aici intervine bizarul afecțiunii noastre: el e minunat în minte, eu în suflet.
Încerc de ceva timp să-mi educ sentimentele... Deși nu știu... cum...?

De ce preferăm amanții și nu iubiții*

Pentru că ei plătesc.
Pentru că nu fac promisiuni pe care nu le pot ține niciodată. Pentru că lozinca e până când când sexul te va sătura.
Pentru că amantul elegant nu te dă afară. Pur și simplu te lasă să-ți cauți un altul. Iubitul te face însă să cauți un psihiatru.
Pentru că amantul nu se demitizează. Nu o să râgâie, nu o să fie porc, nu o să-ți vorbească de mă-sa sau de exele care i-au legănat patul. Un amant vine cu cearceaful alb, nu plin de amintiri.
Pentru că nu va avea nimic niciodată cu prietenele tale. Dacă le va cunoaște, în cel mai rău caz va vrea să le ... Însă niciodată nu-ți va interzice ceaiul de la ora 5 cu amica din liceu.
Pentru că el îți dă timp. Ai la dispoziție un car de vreme să întâlnești alți bărbați, să socializezi. Și să ai o carieră. Plus că alte nopți în afară de cele cu el nu se contorizează.
Tot ce vrea de la tine e să fii frumoasă și sexy. Nu-l interesează câte tipuri de mâncare știi să faci, nici câte dezamăgiri ai avut în copilărie. Vrea doar să aibă o mână fină lângă el, mereu disponibilă la a fi mai... bună.
Pentru că amantul te învață, iubitul te plafonează. E ca diferența dintre plus și împărțit: plus te va ajuta să crești, împărțitul te va zbârci mai repede.
Pentru că nu te va uimi niciodată cu cereri în căsătorie inoportune. Singurul lucru curios pe care ți-l va oferi este întrebarea: nu rămâi și week endul acesta la mine (pentru că, atenție, un week end are și zile, nu numai nopți)?
Pentru că nu-ți va face cunoștiință cu familia lui, nu va trebui să te prefaci că o placi pe mă-sa, nici că taică-so e încântător când e beat și te pipăie pe dos.
Pentru că nu vei fi nevoiă să-i faci cunoștiință cu familia. Nu contează că ai tăi nu au bani sau că sunt divorțați. Și nici că locuiesc într-o magherniță. Amantul nu are nevoie de arborele tău genealogic, ci eventual de ultimele analize.

Și aș putea continua până mâine...
Nota de la subsol: uneori.

Cum suferă bărbații

Cu toate că există riscul să fiu acuzată de faptul că aș fi misandră, o să o spun și așa: bărbații suferă urât și penibil.

Parcă unei femei îi stă mai bine să se lamenteze după vreun mamifer care a lasat-o cu buza umflată. Pentru că e sexul slab și e nu știu cum. Dar ei se presupune că sunt sexul tare, au demnitate și sunt ființe raționale.

Am observat că sunt anumite simptome de la care vei deduce că X-ul are probleme sentimentale :

1. O să-i scadă drastic burta. Nefericirea la bărbați începe prin renunțarea la sine.

2. O să-o vorbească de rău. E o curvă fără suflet, o proastă, i-a... de o sută de ori, nu are nicio valoare pentru el. Însă cu toate astea ar primi-o înapoi oricând.

3. O să urmeze planul Ca vaca în lanul de porumb. Adică nu iartă nimic din ce prinde. Dar dacă ea se va întoarce, el a fost fidel. Și a iubit-o cu aceeași intensitate.

4. Bea. Bea ca un porc ca să uite. Își pune prietenii în situații penibile pentru că suferă. În același timp, vrea atenție. Și e dispus să-și povestească suferința oricui ar fi dispus să-l asculte.

5. După ce va înceta să fie Drama King, se va transforma în Paranoia Legend. Următoarea amoreză va fi controlată, jefuită de parole de la messenger, face book și tot ce se mai poate, pentru că băiatul s-a ars. Nu numai că o să sufle în iaurt, ci și în gheață.

6. Va fi nostalgic pentru totdeauna. Nu contează că povestea a trecut, că e so over totul, el va mai avea între plămâni câte un oftat pentru istoria asta. Cum, taman el, măria sa, puiul pădurii să sufere...??? Incredibilă perioadă a vieții sale!


Mi-aș fi dorit să te întâlnesc fără trecut, dragul meu.

Să fii bun, să nu minți, să nu vorbești urât

.. să nu înșeli, să nu urăști, să nu fi prea mândră de tine.. și altele.
ȘI să iubești.
Astea toate se aplică atunci când vorbim în și despre familie. Cel puțin la mine. Cu familia trebuie să fii un container imens care spune: Give it to me, babe, aha.. aha... de la ei accepți orice, pentru că na... sunt familia ta.
Nu contează că ești umilit, tratat jalnic, tu spui mai vreau!. Pentru că.. deh, e familia ta.
Știam că sângele se poate face apă. Dar azi a devenit ceva urât mirositor.

LOL și alta nu!

L-am închis forțat azi pe Toshi. Când am repornit FIrefox, iată ce-mi apare:
Cred că devin din ce în ce mai intimă și cordială cu el.
Chiar că jenant! :)))

O nostalgie pe care nu o mai am

Nu-mi plac pozele. Nu-mi place să pozez, nu-mi place să fac poze. E un fel de slujire a momentului, pe care oricum n-ai să-l prinzi. Eventual, o să ai un termen de comparație.
Azi m-am uitat pe fotografii de acum doi ani. Dincolo de faptul că e justificabil ca nimeni să nu mă mai recunoască când mă duc acasă, am ajuns la concluzia că sunt okay cu mine.
Am avut un liceu fantastic, cu oameni impresionanți, dar în afara părului blond, nu regret nimic. Nici iubirea de liceu. Nici tensiunea de la ora de matematică. Nici casa.
Totul e exact așa cum a trebuit să fie acum. Nimic în minus, nimic în plus.


http://www.youtube.com/watch?v=JbU1fKXxqvY&feature=fvst

Și același cântec cu ecuația de bază se aude...