O nostalgie pe care nu o mai am

Nu-mi plac pozele. Nu-mi place să pozez, nu-mi place să fac poze. E un fel de slujire a momentului, pe care oricum n-ai să-l prinzi. Eventual, o să ai un termen de comparație.
Azi m-am uitat pe fotografii de acum doi ani. Dincolo de faptul că e justificabil ca nimeni să nu mă mai recunoască când mă duc acasă, am ajuns la concluzia că sunt okay cu mine.
Am avut un liceu fantastic, cu oameni impresionanți, dar în afara părului blond, nu regret nimic. Nici iubirea de liceu. Nici tensiunea de la ora de matematică. Nici casa.
Totul e exact așa cum a trebuit să fie acum. Nimic în minus, nimic în plus.


http://www.youtube.com/watch?v=JbU1fKXxqvY&feature=fvst

Și același cântec cu ecuația de bază se aude...