26 aprilie 2010

Ce bine că sunt, ce întâmplare că ai fost

Dragă M,

Azi se fac 3 ani de când ai murit. Bineînțeles că uitasem, normal că sunt prea departe de locul unde stai tu acum și-ți păzești veșnicia.
Mi-ar fi plăcut să-ți spun că am realizat ceva în aști 3 ani. Dar nu. Am mers ca orice om pe un drum. Putea fi oricare altul, dar n-a fost să fie. M-ai lăsat elevă, acum m-ai fi găsit studentă.
Mă rujez cu același ruj roșu, iar părul mi l-am tăiat pentru că am citit că asta crește nivelul fericirii. N-a fost așa.
Promisiunile mi le-am încălcat toate, nu cred că mai am nici măcar principii. Nu am ținut doliu după tine toată viața, pentru că mi-au spus că asta n-ar mai fi viață. Dar nici n-am mai iubit vreodată.
Mă enervez la fel de repede, sunt tot generoasă cu ceilalți. Prieteni nu prea am, iar dacă-i am, e cum ai prevestit: îi am în funcție de favorurile pe care le pot face pentru ei.
Râd mult, iar în curând o să râd și frumos.
Ascult uneori melodia ta, iar de simțit te simt din ce în ce mai rar. Nu te mai visez, dar te gândesc înger . Mă rog să-ți fie bine.
În rest, fumez mult, pe apucate și mănânc rar. Nu am terminat de scris nicio carte din cele 5, dar îmi trăiesc propriile cărți uneori.
Mă, nu știu cum e Raiul, dar sper să nu te plictisești acolo...și să ai cărți multe, flori, oameni inteligenți care să-ți întrețină conversațiile și iubire.

Căci asta ne lipsește al dracului de mult aici, jos.


http://www.youtube.com/watch?v=MYhRoD-Rcv0

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu