17 aprilie 2010

Bizarul afecțiunii și cum se educă sentimentele

M-am îndrăgostit cumplit.
Maică-mea mi-a spus mereu să nu fac vreo pasiune pentru trei categorii de bărbați: pentru șoferi, artiști sau pentru cei care poartă uniformă. I-am încercat pe toți, desigur! :)- Râs amar.
Mamă, eu o să-i mai adaug fiică-mii o categorie: străinii, aștia pe care pământul nostru nu-i cunoaște.
Nu de alteritatea lor mi-e frică, trec și peste îngâmfarea lor grețoasă și peste aerul de superioritate, le iert toate păcatele, însă am ales unul care pe lângă plusurile astea groaznice, mai are și un minus: îi lipsește sufletul.
În schimb, e genial, e de-a dreptul fascinația materializată, este mi-nu-nat. Și eu sunt minunată. Dar aici intervine bizarul afecțiunii noastre: el e minunat în minte, eu în suflet.
Încerc de ceva timp să-mi educ sentimentele... Deși nu știu... cum...?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu