Crăciun

Nu-mi plac sărbătorile. Nu neapărat pentru că sunt comerciale, ci pentru că sunt incapabilă să simt spiritul ala de a fi mai bun. Din contră...după ce stau o oră la casă pentru 3 produse, îmi vine să înjur. Când văd că magazinul X e închis și am nevoie de o chestie mică, indispensabilă pe moment, îmi vine să înjur. Când văd că rețeaua cade din 3 în 3 minute, îmi vine să înjur iar.
Cred că dincolo de argumentele astea, ce e cel mai trist e faptul că zilele astea ne amorțesc cumva. Nimeni nu face nimic cu adevărat special. E adevărat, venim acasă și stăm cu familia, dar câtor persoane le face cu adevărat plăcere să facă asta? Mie da, însă repet..nothing extraordinary here.
Propun o nouă ordine și simbolistică a sărbătorilor. Să fim extraordinari. Nu știu cum, dar să încercăm să fim așa măcar o zi, două. Pentru că tendința noastră e contrară extraordinarului : bem, mâncăm, lăsăm să explodeze simțurile animalice.
Azi am stat acasă mai toată ziua, minus vizita la bunica. Seara am plecat singură în Da Vinci. Am băut o cafea și m-am bucurat de un moment cu mine. Nefericirea e că după 20 de minute chelnerița m-a invitat afară pentru că masa era închiriată. Spiritul dulce al sărbătorilor.
Crăciun fericit!